Îndemn la omenie

March 27, 2020

              COVID - 19. Nouăsprezece reprezentând anul în care a fost descoperit. Nouăsprezece pentru anul în care a început să fie răspândit. Nouăsprezece zile de la ultima scurtă călătorie. Nouăsprezece zile de la ultimul moment în care am închis ochii cu linște, fara griji și cu zâmbetul be buze. 19 – ziua în care mi-am pierdut și eu calmul definitor. Paisprezece zile de stat în carantină dacă aveam simptome. Șapte, dacă locuiești singur.

              Șapte de când stau și eu acasă. Șase de când îmi repet suntem cu toții in aceeași oală. Cinci de când guvernul englez a amplificat măsurile luate inițial. Cinci zile de când societatea Londrei a început să înțelegă gravitatea situației. Patru zile de când guvernul facea apel la 250.000 de voluntari pentru NHS. Trei pentru a-mi da seama că orice ajutor contează. Două de când mintea mea cotrobăie neobosită pentru a-și reaminti toți oamenii pe care i-am cunoscut și a încerca să-i contacteze. Două de când am realizat că perioada asta o să ne facă să pierdem oameni dragi. O zi, o zi mi-a trebuit să îmi dau seama că cel mai important e să nu ne pierdem pe noi înșine, să nu ne pierdem omenia, să nu ne pierdem speranța. O zi a fost suficient pentru a realiza că trebuie sa fim mai buni și ajutători mai mult ca niciodată, că orice lucru mărunt contează, până la urmă bunătatea este tot ceea ce contează. 

 

            Covid – 19, un virus care a zdruncinat pacea, visurile multora și speranța altora într-o clipită. Virus ce a înfiripat frica mai mult ca oricând în societatea contemporană. Trăiam într-o bulă invizibilă crezând că avem tot. Ironizând-o pe Greta Thunberg și alte ONG-uri pentru curajul lor de a portretiza realitatea cruntă, marea majoritate negând ceea ce este vizibil cu ochiul liber, lumea, Pământul, avea nevoie de o pauză. Se pare ca a venit momentul să și-o ia.

           
             Pauza a semănat în schimb frică. Frică ce pe mulți i-a făcut să uite că suntem toți în asta împreună, frică ce i-a făcut pe mulți să uite ce înseamnă a fi oameni. Frică ce i-a împins pe marea majoritate să dea buzna în magazine și să își facă aprovizionarea cu faimoasa hârtie igienică pentru un an întreg. Să nu uităm pastele favorite și orezul pe care cu toții îl uram in mod obișnuit... dar sarmale pentru un an sună... apetisant?! O, cât pe ce să uit de varză! Murată, că ”stă” mai mult!... I-am ironizat cu toții pe acești iubitori de provizii, dar întrebarea mea e, oare nu fiecare a avut momentul lui de frică?

           
           ”Frica are mai multă imaginație decât curajul”, spunea Iorga, așa că am luat frica la înaintare, ca o scuză pentru a avea un comportament dezgustător și am făcut liniște pe străzi cu costul unui haos intern. E normal să ne panicăm și e de așteptat să fim confuzi, avem multe întrebări, dar nimeni să ne dea un răspuns concret. Ceea ce nu e normal însă e să răspândim frica mai departe, iar în ceea ce privește răspunsurile așteptate, le putem găsim, prin introspecție, reamintindu-ne cine suntem, fiind oameni și ajutând acolo unde este nevoie.  


          Ei spun: suntem cu totii Londra, eu spun: suntem cu totii aceeasi lume! Nu uita, hârtia, precum toate lucruriile de preț, este nerambursabilă. Eu mai am două role, îmi trimiți tu când rămân fără?...
 

 

“Vreme trece, vreme vine,

Toate-s vechi și nouă toate;

Ce e rău și ce e bine

Tu te-ntreabă și socoate;

Nu spera și nu ai teamă,

Ce e val ca valul trece;

De te-ndeamnă, de te-cheamă,

Tu rămâi la toate rece.”
 

(Mihai Eminescu – Glossă)

 

 

 

 

Share on Facebook
Share on Twitter
Please reload

Follow Us
  • Facebook Basic Square
  • Twitter Basic Square
  • Google+ Basic Square
Featured Posts

BREXIT: Procedura simplă pentru a obține settled sau pre-settled status

January 21, 2019

1/5
Please reload

Recent Posts

March 27, 2020

Please reload

Archive
Please reload

Londra

Marea Britanie

info@romaniimpreuna.co.uk
(+44) 770 7851159

© 2016 by Români Împreună