Cuvântul

Mama Tână proteja cu o mână tremurândă un ciot de lumânare într-un blid. Ochii îi erau închiși și buzele parcă murmurau ceva. – Ce faci aici Mamă Tână? – Gândeam la muma mea, draga mamii, să mă auză. – Și aude… gândul? Da’ ce gândeai? Cum? – Aude, draga mamii, aude că gândul bun bate păn’ la dumneaei și tot gândul îmi aduce răspuns. – Daaaa? Și ce-ți spune muma dumitale? – Să te mai învăț și pe tine ce m-o învățat dumneaei. – Ce, Mamă Tână, ce să mă mai înveți? – Ce să faci cu cuvântul. – Să fac? Ce să fac? Eu n-am mers încă la școală! Nici nu știu toate cuvintele! – Nu-ți trebuie toate cuvintele. Trebuie doar să mângâi cu cuvântul, să ierți cu sufletul și să nu cerți, cât ăi putea, decât cu privirea, că în privire, draga mamii, întotdeauna rămâne o fărâmă de duioșie chiar și dacă cerți. Și… mai cu samă se luminează a blândețe privirea după ce ai certat, dar cuvântul… – Cuvântul? – Cuvântul taie, draga mumii, taie când cerți și la rana asta rămâne urmă grea. Cu cuvântul să mângâi, să îmbărbătezi și să zidești și cât ăi putea să nu-l folosești la dărâmat că lasă în urmă dureri. Cuvântul a fost începutul lui Dumnezeu Drăguțul și ni l-o dat să zîdim în om suflet frumos, iar prin privire… vedem ce-am zidit. În ochii dumneaei, ochii Mamii Tâne am văzut … ce frumos a zidit muma dumisale. De-am putea zidi și noi la fel…

Featured Posts
Recent Posts
Follow Us
  • Facebook Basic Square
  • Twitter Basic Square
  • Google+ Basic Square
Archive

Londra

Marea Britanie

info@romaniimpreuna.co.uk
(+44) 770 7851159

© 2016 by Români Împreună