Conspirația boreselor cu îngeri în traistă


– Nimeni nu să cade să hie sângur!

Venea de la biserică, punea repede pe foc, la încălzit, mâncarea, după care o trăgea deoparte:

– Dumitre, vezi că fug păn’ la Lelea… , îi beteagă, îi duc mâncare și șchimburi, nime’ nu să cade să hie sângur.

– Ai grijă să nu cazi, meri încet, noauă nu ni-i chiar foame.

Și Mume pleca grăbită cu ceva în șurț, cu o traistă pe umăr și o oală cu mănușă în mână. Eu știam că are și un înger mic ascuns în traistă… sau în șurț.

Așa erau ele, boresele, adunate grupuri la ieșirea din biserică, duminica, mai aflau una-alta din părțile de sat în care ajungeau mai rar în timpul săptămânii. Se „numărau” din ochi și răsăreau întrebări când era lipsă câte una. Erau și treburi și plecări care împiedicau prezența, dar uneori erau boli. Cutare Mamă Bătrână era beteagă.

– Cine-o grijește?

Dacă răspunsul era „n-are pe nime’ „ deja intra în funcțiune „planul” nescris folosit de generații. Și uite așa se organizau boresele, care, cum, când, cele care nu erau legate de servici ori de copii, cele mai spre bătrânețe, că era o regulă între oamenii satului: „nime nu să cade să hie sângur”.

Azi era rândul Mumii, mâine Lelea lu’ Achim, poimâine Lelea lu’ Pleznea și apoi Lelea lu’ Moisică și Lelea lu Hordunc și… pe ailaltă uliță Lelea lu’ Arveche, a lu’ Coșoreață ori a lu’ Pâș. Bărbații primeau și ei rol dacă beteagul era bărbat, și oricum, așteptarea răbdătoare a prânzului ori cinei era un fel de parte de contribuție.

Pe fiecare uliță era o „conspirație a boreselor cu îngeri în traistă”, așa le zicea Moșul (Dumitru).

Mume se grăbea până rămânea fără suflu, de aceea o atenționa întotdeauna Moșul : „meri încet, să nu cazi!”.

O dată a uitat cămașa de schimb pentru o băbuță și s-a întors alergând, la poartă și-a pierdut suflul și a căzut. Moșul era în grajd, că făta o bivoliță și a auzit cealaltă bibvoliță, legată afară, mugind fără oprire, atunci a ieșit și a văzut portița deschisă. Așa a găsit-o pe Mume. El spunea că îngerul din traistă zgândărise bivolița să dea de veste. Mereu zicea că „boresele ăstea umblă cu un înger în traistă.”

Am întâlnit peste ani obiceiul de care credeam că au uitat oamenii. Acum nu mai erau „borese” , lumea s-a urbanizat un pic, dar existau încă, pe unele uliți, alergările astea cu traista, oala și șurțul plin de ceva bun spre câte un bolnav.

Mama Lină (soacra mea) avea și ea grupul „conspirativ” de borese și se rânduia cu Lelea lu’ Bambu, cu Lelea lu Siridon, cu Tanti Vlaicu, cu Lelea lu’ Șilivăstroiu și cu alte „Lelea”. Cratița râmânea cuminte pe marginea sobei în casa „boresei de serviciu” până ce aceasta dădea o fugă cu traista pe umăr și oala cu mănușă aburindu-i în mână. De ce? Nime’ nu să cade să hie sângur”.

– I-acasă Lina? Întreba câte cineva

– Nu-i, s-o dus la o beteagă, răspundea Mihăilă, soțul ei. Vine imediat.

Apoi s-au dus pe rând vecinele Mamii Line, în ceea lume, s-a dus într-o toamnă și Mama Lină, la nicio săptămână de la ultima ei „cursă” către o bolnavă.

Or mai fi, pe unele străzi astfel de borese, se duc încet, încet, spre îngeri căci traista pe umeri, coca din șurț și oala cu „zupă” le-au construit drumuri de lumină spre cer.

Au mai rămas îngeri mici, ăia mici care se ascundeau în trăistii și păzeau boresele noaptea când se întorceau de la bolnavi. Câte unii își găsesc rost, alții rămân să aștepte singuri.

Și totuși, nici îngerii nu se cade să fie singuri.

Acum nu prea mai sunt borese, suntem moderni, se numesc „voluntari” și faptele se numesc „proiecte” cu „public țintă” și „obiective”. Bune și de apreciat, așa puține câte sunt.

Dar… eu, eu tot mai mult iubesc „conspirația boreselor cu îngeri în traistă”.

Follow Us
  • Facebook Basic Square
  • Twitter Basic Square
  • Google+ Basic Square
Featured Posts
Recent Posts
Archive

Londra

Marea Britanie

info@romaniimpreuna.co.uk
(+44) 770 7851159

© 2016 by Români Împreună