Despre bogăție

Când eram copil, îmi plăcea să scriu, să pictez, să creez.

Pictam vara în nuanțe vibrante de galben, primăvara cu alb și roz, pentru toamnă, combinam culori să găsesc nuanța perfectă de cărămiziu, iar iarna era despre alb și albastru. Zăpada era albă cu umbre de albastru deschis și fiecare tablou de iarnă avea oameni de zăpadă și sănii cu copii, cărora le puneam roz în obraji și zâmbete largi.

Scriam mult. Despre natură, despre oameni, despre sentimente, despre orice. Mi se părea că am atât de multe gânduri care merită puse pe hârtie și niciodată nu îmi era teamă că poeziile, proza sau picturile mele ar putea fi prea puerile. Eu eram mândră de tot ce cream, deoarece totul reprezenta o poartă către sufletul meu.

Apoi am crescut și a trebuit să-mi suprim partea artistică. Scriu și acum, dar acum scriu despre corupție, conflicte politice, crize economice, sclavie modernă și despre alte subiecte care nu necesită o minte artistică.

De aceea, în fiecare zi, după ce-mi termin munca, încerc să mă învălui cu frumos, în diferite forme: de la felul cum îmi place să gătesc, la muzica pe care o ascult, la lucrurile pe care aleg să le văd, să le ating și la aromele pe care le prefer - toate simțurile îmi sunt stimulate.

Nu iau nimic drept garantat și sunt plină de gratitudine pentru cât de îmbelșugată îmi este viața, datorită văzului, auzului, mirosului, gustului şi simţului tactil.