Cât de mare e Dumnezeu?

- Cât de mare e Dumnezeu, Mamă Tână? - Nemărginit, necuprins, pretutindenea, draga Mumii. - Cum necuprins? - Ca ceriul, draga Mumii. - Ca cerul? Cum? - Ridică mâna! Poți să-l atingi? Eu ridic mâinile către cer. Mă ridic pe vârfuri, mă urc pe bancă lângă Mama Tână cu mâinile întinse către cer. - Nu pot, nu ajung, Mamă Tână! - Acum întinde mâinile și încearcă să-l cuprinzi, poți? - Nu pot, spun eu încercând să îmbrățișez cerul. - Aşa-i şi Dumnezeu: nemărginit, necuprins, pretutindeni. - Cum pretutindeni? - Ca Ceriul! - Pai cerul e sus, Mamă Tână, nu-i pretutindeni! - Ia-n' privește în troaca fântânii, ce vezi? - Cerul!?! - Și în fereastra aia? - Cerul! - Și în părău? - Cerul! - Da'-n fântână, adâncă-i? Ce vezi? - Oooo, cerul! Şi-i adâncă, Mamă Tână! Şi Oooo! şi în ochii dumitale e cer! Mama Tână avea ochii căprui, dar în ei se scăldau două petice senine de cer. - Şi- n ochii tăi îi la fel. Aşa-i şi Dumnezeu, pretutindenea. Şi în fântână și în pomii ăia și în florile pe care le vezi si în cer și pe pământ și aci! - Și Mama Tână îmi împunge cu blândețe locul în care se ascundea inima.- Și aci, măi cu samă. Fiece om îl are în suflet şi-l poartă în inimă. - Şi nu-i greu, Mamă Tână? Să-l porți așa în inimă? - Da' să porți cerul în ochi îi greu? Îi e greu fântânii să-l oglindească? Da' oare să sparge fereastra de atâta cer ori dă pe dinafară părăul din cauza lui? Ba! Aşa-i şi cu inima, Dumnezeu nu-i este niciodată povară. Uca Grancea (Mama Tână a fost străbunica mea)

Follow Us
  • Facebook Basic Square
  • Twitter Basic Square
  • Google+ Basic Square
Featured Posts
Recent Posts
Archive

Londra

Marea Britanie

info@romaniimpreuna.co.uk
(+44) 770 7851159

© 2016 by Români Împreună