M-a sunat aseara mama...


M-a sunat aseară mama și mi-a zis că totu-i bine, Are bani, are de toate, doar că-i este dor de mine... M-a-ntrebat dacă-n străini viața este mai frumoasă, Dacă nu mi-e dor de țară, dacă nu mai vin pe-acasă...

Nu, zic, mamă, nu mi-e dor, poate-un pic mi-e dor de tine... Dar în rest, la ce să vin? cine mă așteaptă, cine? Așa e... a răspuns mama, pe la noi a nins prin sat, Ce frumos astăzi zăpada peste case s-a-nșirat...

Și am plâns, căci de zăpadă și de iarnă-mi este dor, Dar oricum, chiar și așa, amintirile mă dor. - Nu vin, mamă, pe la voi, stă gunoiul după ușă, Iar când vreți să faceți focul, vă mânjiți toți de cenușă.

Apă nu aveți prin case și fântânele-s secate, Altfel lumea azi trăiește și așa nu se mai poate... Mama, tristă, a șoptit: Fă cum știi și fă cum poți, Dar oricum, mi-e dor de tine și mi-e dor, și de nepoți...

- Lasă, mamă, trece dorul, poate-n vară voi veni, Când o fi iarbă pe luncă, când bujorul v-a-nflori... Nu fi tristă și mai sună, dacă vrei și eu te sun, Ți-am trimis bani și mâncare... e cadoul de Crăciun.

- Hai, la revedere, mamă...a zis mama și-a închis, Parcă-o văd cum, în cămară, plânge-n hohot, știu precis. Are lângă ea un câine și mai are și-un motan, Îi iubește și toți trei fac Crăciunul an de an...