Mirosuri care ne transportă înapoi în timp

December 7, 2017

Într-o zi, în timp ce mă „scăldam” în soarele glorios al unei zile splendide de vară într-o piață publică din Londra, înconjurată de cafenele și restaurante care încorporau diverse specialităţi culinare, un miros puternic de tarhon și alte mirodenii, provenind de la cineva care îşi lua prânzul la o masă din apropiere, mi-a umplut nările și m-a transportat înapoi în timp.

 

Un fior pe şira spinării și o senzaţie ușoară de amețeală m-au copleșit cu nostalgie și în câteva secunde, am fost dezvelită de orice gând complex și m-am simțit din nou copil. 

 

Combinația aceea specială de tarhon și alte ingrediente m-a luat înapoi în timp, la copilăria mea și la vacanţele de vară. 

 

Mai mult, m-a luat înapoi în timp la bunica și la „antreul” ei: o cămară mică, ale cărei ziduri erau căptușite cu rafturi pline de borcane de murături, gemuri și dulceţuri, sticle de bulion, sosuri, ouă proaspete, condimente, ierburi şi tot felul de alte bunătăți. 

 

Construit pentru a rămâne relativ rece în căldura verii, singurul interes pe care-l prezenta antreul pentru noi, nepoții, era atunci când eram în căutare de dulciuri şi poate dacă ne ascundeam când făceam vreo poznă sau jucam de-a v-aţi ascunselea.  

 

Tăcerea totală a antreului era întreruptă, uneori, doar de lătratul îndepărtat al vreunui câine din vecini sau de o concurență de cântat între cocoșii satului. 

 

Rece şi cu miros de ierburi, camera avea o fereastră mică cu vedere la grădina din spatele casei şi deoarece, pe perioada verii, fereastra era acoperită aproape în întregime de frunzele viței de vie care înconjura casa, făcea ca antreul să fie destul de întunecat.  Chiar şi atunci când aprindeam becul, nu era mare diferenţă în atmosfera sumbră si obscură - locul fiind menit să conserve mâncarea - iar de cele mai multe ori, ni se interzicea să intrăm în antreu, deoarece bunica se temea, pe bună dreptate, că poate spargem ceva.

 

Bineînţeles, dacă vreunul dintre noi era trimis acolo cu o sarcină, ni se părea o corvoadă şi deschideam porțile unor proteste masive de oftat şi tânguit, uneori cu lacrimi (adăugate pentru un efect maxim) - comportament tipic copiilor ,,de la oraş" sau ,,sclifosiţi", cum ne mai numea bunica.

 

Deși nu era un loc favorizat de nepoți, asta nu ne oprea din a ne strecura, în mod regulat, în antreu, în special în căutarea noastră continuă după ceva care să ne satisfacă pofta de ,,dulce".

 

Niciodată nu mi-am dat seama cât de puţin apreciam, atunci, atmosfera aceea sănătoasă de liniște rurală, până am revăzut antreul prin ochi de adult, iar bunica nu mai era printre noi. 

 

Mirosul ierburilor era încă acolo.  Era încă întunecat și rece, dar gol.  Lipseau borcanele de murături, gemurile și dulceţurile, sticlele de bulion, sosurile, ouăle proaspete și mirodeniile.  Și lipsea atingerea bunicii.  Eram doar eu și amintirile minunate ale copilăriei.

 

Iar acum, mă aflam în inima uneia dintre cele mai sofisticate şi interesante metropole, înconjurată de agitația unei lumi cosmopolite și a fost nevoie doar de o briză ușoară de vânt să trimită aroma aceea de mirodenii înspre mine ca să fiu transportată câteva mii de kilometri și mai mult de treizeci de ani în trecut, într-un loc atât de simplu și de plăcut și într-o trăire atât de intensă, de care nu mă voi mai bucura vreodată.

 

Share on Facebook
Share on Twitter
Please reload

Follow Us
  • Facebook Basic Square
  • Twitter Basic Square
  • Google+ Basic Square
Featured Posts

BREXIT: Procedura simplă pentru a obține settled sau pre-settled status

January 21, 2019

1/5
Please reload

Recent Posts

March 27, 2020

Please reload

Archive
Please reload

Londra

Marea Britanie

info@romaniimpreuna.co.uk
(+44) 770 7851159

© 2016 by Români Împreună