Copiii descopera eroii de razboi

Un zâmbet duios de azi... pentru niște oameni de ieri. :) - Doamna, când mă fac mare eu mă fac militar și vreau să fie tot timpul război ca să fiu erou. Imi explică foarte hotărât un puști de 11 ani. - Eu îmi doresc să dispară războiul până te faci tu mare și să nu mai existe decât în cărțile de istorie. Poți fi erou și în timp de pace, îi răspund încruntându-mă. - Dar Doamna! - El asta visează, Doamna, zice alt puști. O fi chiar așa de greu în război? - Ne dați o carte cu război? întreabă al treilea prichindel, să vedem niște poze adevărate că jocurile nu cred că-s adevărate, Doamna. Le dau... la început se ceartă pe întorsul paginilor, apoi citesc subtitlurile, apoi... liniște. Se aude câte un oftat și foșnet de pagini. - Ce-i aia propagandă, Doamna!? Le explic, apoi iar liniște, iar oftat. - Ce-i aia bolșevism, Doamna!? Le explic, apoi iar liniște, iar... - Uau! Dă să văd, dă să mai văd o dată! Dă mă' să văd și eu! - Ce-i aia armistițiu, Doamna? Le explic... apoi liniște, parcă nici oftaturi nu se mai aud. Prea multă liniște. Mă ridic și mă uit spre ei. Sunt aplecați, cap-în-cap, asupra revistei, parcă nici nu respiră. Îi las în pace, se pare că ceva i-a captat: luptele de la Mărășești, Mărăști și Oituz i-au făcut să uite kendama pe jos și să nu mai audă țiuitul mesajelor de la telefoane. Trece un timp, lung, surprinzător de lung pentru niște copii ca ei. Apoi trei perechi de coate se sprijină pe biroul meu și tot atâtea perechi de ochișori oglindesc... certitudini: - Doamna, nu mă mai supăr niciodată când mă fac țăran colegii ăia cu fițe! - Te fac țăran? De ce? - Că stă la casă, Doamna, are animale și tractor. - Așa și? întreb nedumerită. - Păi ăia de-l fac țăran stau la bloc. - Și? Și tu stai la casă, și eu stau la casă, ce-i cu asta? Și el stă la bloc - arăt eu spre un puști - și alții stau la bloc și sunt de treabă. - Păi și pe mine mă fac, pe voi nu, Doamna. - Ei nu știu ce este un țăran, de aia vorbesc aiurea; spun eu cu convingere. - Nuuuu! Aveți dreptate, scrie și aici! și-mi flutură revista cu războiul, tăranii sunt cei mai grozavi, de aia nu mă mai supăr, ei au fost eroii! - Da? Ai citit sau ai văzut în poze? - Am citit Doamna, scrie că ei țăranii au fost eroii, țăranii soldați care erau cei mai rezistenți, cei mai viteji, își iubeau de adevăratelea țara și nu-i puteau prosti nici ăia cu propaganda, nici ăia cu bolșevicii, Doamna. Țăranii - soldați au câștigat războiul de s-a făcut România Mare. Așa scrie Doamna, ui aci! No acum să mai zică ăia că nu-s de treabă țăranii, păi fără ei...fără ei... Eu sunt mândru că sunt țăran. Da' oare, Doamna chiar sunt țăran? Nu contează, vreau să fiu! - Copilul vorbea cu patos, abia respira. - Acum ai înțeles cum e cu războiul? întreb eu. - Da, Doamna, au murit mulți, prea mulți, da' nu s-au lăsat. Și... aveți dreptate: parcă e mai bine fără război. Da' mai poți fi erou? - Poți! Sunt multe lucruri bune de făcut în lumea asta - îi spun. - Îmi place revista asta, vin și mâine, vreau s-o citesc toată. - Și uite așa începeți să iubiți istoria, zâmbesc eu. - Și țăranii, Doamna, și țăranii. Copiii pun cu grijă revista pe birou: - Să ne-o păstrați că venim și mâine. Să citim totul despre ai noștri. "Ai noștri" a fost spus cu atâta duioșie că am rămas cu un nod în gât. Copiii ăștia de 11 ani, cu kendamele lor și telefoanele piuitoare au pus în sufletul lor un colț de istorie recuperată de ei, aproape în joacă, dintr-o revistă... au pus-o acolo temeinic, fără manual.

(foto, 1943, pe front, colecția Nica Badila )

Follow Us
  • Facebook Basic Square
  • Twitter Basic Square
  • Google+ Basic Square
Featured Posts
Recent Posts
Archive

Londra

Marea Britanie

info@romaniimpreuna.co.uk
(+44) 770 7851159

© 2016 by Români Împreună