Prima medalie olimpica de aur a Romaniei: Iosif Sîrbu.


Povestea lui Iosif Sirbu este pe atat de tragica pe cat este de interesanta. A adus glorie Romaniei, a depasit obstacole pentru a putea practica tirul atunci cand viata ii lua aceasta optiune si din pacate a sfarsit prin a isi lua viata exact cu arma care i-a adus atatea medalii. Iosif Sîrbu s-a născut la 21 septembrie 1925 la Sibot, judetul Alba si a fost primul campion olimpic roman din istorie. Iosif pune mana pe puscă la varsta de 12 ani, fiind initiat de tatal sau ca prim antrenor. La 14 ani îsi trece în palmares cea dintai victorie la „ Cupa Orasului Bucuresti” in intrecerea elevilor, la proba de arma sport, cinci focuri, din pozitia culcat, fiind la un punct distanta de punctajul maxim(49 din 50). Dupa aceea vine războiul si soldatul Iosif Sirbu lupta pentru Eliberare, participand intre timp la concursurile militare cu arma de razboi . In 1946 participa si castiga concursul national de tir cu 358 de puncte la arma libera pozitia in picioare. In 1947 este campion balcanic cu un total de 391 de puncte la armă libera, pozitia culcat. In anul 1949 cu patru titluri nationale detine suprematia interna a acestui sport. Tot în acel an la proba 40 de focuri culcat el nu putea trece de pragul 399. Pentru a ajunge la perfecțiune corespondează cu finlandezul Janhonen, campionul mondial al zilei, care il determină pe roman sa caute si sa gaseasca solutii noi in constructia si reglajul armei, dar cu toate astea nu trece de 399. Astfel vine anul 1952 cu dubla mare confruntare: Campionatele Mondiale de la Oslo si Jocurile Olimpice de la Helsinki.

Ajuns in Tara celor 1000 de lacuri, Iosif vede la startul probei sale preferate pe americanul Jackson (singurul din lume care atinsese cele 400 de puncte) si sfatuitorul sau de taina Janhonen. La asa-numitele „concursuri pentru insigna” Iosif Sirbu a cucerit aurul la arma libera cu calibru redus, pozitia în picioare, cu 371 de puncte si doua „arginturi” la acelasi tip de arma, pozitiile culcat si in genunchi. Peste numai cateva zile va obtine a doua insigna de aur la proba de arma libera pozitia in genunchi, 40 de focuri, cu o performanta de 385 de puncte.

Medalia de aur de la Jocurile Olimpice din Helsinki a venit in urma unei finale extreme de disputate, atat Iosif cat si ocupantul locului doi avand fiecare 400 puncte. Departajarea a fost facuta deoarece Iosif conducea cu 33 de lovituri în mijlocul tintei fata de cele 28 ale adversarului. Victoria i-a adus si titlul de "Maestru Emerit al Sportului " in 1953, primul detinator al acestui titlu. In cartea „Aur olimpic romanesc”, Horia Alexandrescu descrie finala : „Finalistii probei de arma libera calibru redus, 40 de focuri, pozitia culcat, sunt chemati la standuri. In aceste clipe, Iosif Sârbu se gandeste la „imposibilul 400”:„Hai sa le aratam de ce suntem in stare! Ca n-au prea auzit de noi!”.

Dupa castigarea primului aur olimpic, in urma unui control oftalmologic de rutină, primeste de la medici un verdict necrutator: nu mai are voie sa forteze ochiul drept pentru ca risca sa isi piarda vederea! Demoralizat dar cu dorinta de a face performanta in continuare, Iosif inventează un sistem prin care deplasa vizarea de la ochiul drep