Unde e acasa?

Si iata-ne din nou in aeroport. Purgatoriul celor vii. Rataciti intre doua lumi, intre munca si familie, intre bunastarea sufletului si cea lumeasca. Ochi batrani care plang greul despartirii. Copii care invata prea timpuriu ce inseamna renuntarea. Suflete sfasiate de dor si de neputinta de a schimba ceva. Ganduri. Mii de ganduri. Ganduri care dor. Ganduri la suferinta celor ramasi acasa, care se intreaba cum vom mai arata la urmatoarea revedere. Ganduri ca unii probabil n-o vor mai apuca. Si uite asa, te gandesti ca doar asa te mai intorci, pe la cate o nunta ori inmormantare. Gandul ca trebuie sa iti gasesti iar de munca. Gandul ca nu ai incotro, ca trebuie sa mergi mai departe. Macar pentru copii… Gandul ca, cei care nu au trait in acest purgatoriu nu au cum sa te inteleaga. Majoritatea te invidiaza pana si in baza unei poze ratacite pe Facebook, in care se intrezareste un dram de bunastare…nestiind cat chin se ascunde in spate. Gandul ca un copil de 8 ani sare din pat la 3 dimineata, pentru ca nu a putut fi convins ca este o ora nepotrivita pentru el, de a-si conduce varul la aeroport. Gandul la sufletul lui de copil…care dorea sa se bucure pana in ultima clipa de prezenta noastra,pentru ca stia ca nu ne va revedea curand. Am plecat de acasa si am ajuns…acasa! In fapt nu mai avem nici o casa, suntem doar pribegi ai sortii rataciti prin lume, fara trecut si fara viitor. Ne consolam cu ideea ca macar prezentul sa fie un pic mai bun. Gandul ca sufletul meu trist este inecat in lacrimi care nu au voie sa iasa la suprafata, pentru ca eu, in familia mea, trebuie sa raman cel care nu plange!

Follow Us
  • Facebook Basic Square
  • Twitter Basic Square
  • Google+ Basic Square
Featured Posts
Recent Posts
Archive

Londra

Marea Britanie

info@romaniimpreuna.co.uk
(+44) 770 7851159

© 2016 by Români Împreună