• Admin

Las' să fie milă.

-De ce nu pot să urăsc, Lele Lină?

-Ai avea ce?

-Aș avea.

-Multe?

-Una – două, maxim trei?

-N-ai sămânța asta, de aia nu poți. Ai încercat?

-Am încercat.

-Și?

-Nu pot! Pur și simplu nu-mi găsesc ura pe nicăieri ca s-o folosesc.

-N-ai sămânța asta în suflet, de aia nu-ți găsești ura să poți urî.

-Dar ce am?

-Ce simți... pentru motivele ăstea?

-Nu știu... milă? Doar milă simt.

-Milă? Nimic altceva?

-Doar milă.

-Ești sigură ca ai motiv de ură, nu de milă?

-Foarte sigură.

-Atunci... ce pot să zic? N-o să poți urî niciodată.

-De ce? De ce?

-Pentru că n-ai sămânța asta în suflet. Ferice de tine!

-De ce?

-Pentru că ura roade, macină, otrăvește.

-Și mila?

-Mila e blândă.

-Atunci nu e potrivită pentru cele una-două, maxim trei motive ale mele.

-N-o fi, da' e tot ce ai. Las' să fie milă. 

-Ajunge? O fi bine așa?

-Musai bine. Poți zâmbi mai departe și zâmbetul luminează și pe dinăuntru și pe dinafară. 

-Mulțumesc, Lele Lină, de sfat și de zâmbet. Articol de Maria Grancea

Dacă vrei să primești pe email astfel de articole, abonează-te gratuit AICI.

Londra

Marea Britanie

info@romaniimpreuna.co.uk
(+44) 770 7851159

© 2016 by Români Împreună