• Admin

"Bună ziua" e un dar


„Badea Iosâv stătea rezemat de poartă cu ziarul în mână. Bastonul și-l rezemase de șold.  Deodată doi copii își trântesc bicicletele în fața casei și dau năvală în curtea moșului, mai-mai să-l răstoarne. În curte încep să strige la nepotul moșului. După scurt timp ies la fel de năvalnic, își iau bicicletele și dispar. Bastonul lui Bade Iosâv cade în șanț.  - Bă! Da' bună-zâua nu dați?  - Nu dau că n-au, Bunicule, de unde să dea? zice Iulian, nepotul, ieșind din curte și ridicând bastonul. - Da' ce-or vrut cu tine? - Să mă duc la prostelile lor. - Și? - Auzi aici, Bunicule, eu bună-zâua dau, că am de unde, da' cu prostia nu dau că nu mai am demult. Să dea ei că-s plini. Moșul a zâmbit sub musteți și a despăturit ziarul. "Lucrase" bine. *Bătrânii spun că "bună ziua" e un dar, e al celui care îl dă nu al celui care îl primește, de aceea unii răspund la salut cu "mulțumesc dumitale".  Tot bătrânii spun că zâmbetul e un crâmpei de lumină, e duios, cald, poznaș sau vesel, dar luminează și înlăuntrul omului și în afara sa”. Crâmpei de lumină în suflet, la fiecare, pe la gândul cui ne are!

Articol de Maria Grancea Dacă vrei să primești pe email astfel de articole, abonează-te gratuit AICI.

Londra

Marea Britanie

info@romaniimpreuna.co.uk
(+44) 770 7851159

© 2016 by Români Împreună